Sir Isaac Newton (1643 – 1727) a descoperit legea atracției universale arătând că, în sistemul solar, Soarele atrage planetele cu o forță direct proporțională cu masele lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre Soare și planetă, iar pe baza principiului acțiunii și reacțiunii, el presupune că și planeta respectivă, care are masa m, atrage Soarele de masă M cu aceeași forță, adică:
Unde: m este masa planetei, M masa Soarelui, d este distanța de la Soare la planetă, iar G reprezintă un factor de proporționalitate, care este o constantă ce nu depinde de corpurile cerești alese, având o valoare determinată experimental: G ≈ 6,67∙10
-11 Nm
2kg
-2.
Probleme propuse:
Bibliografie:
- Astronomie (manual) - Ștefan Tiron și Ion Nacu;
- Sistemul Solar (culegere de probleme) - Nicu Goga.